- Diverse - nr. 256 / 23 Ianuarie, 2007 Atunci, cand anii si viata au trecut peste noi, "ca nouri lungi pe sesuri", alungandu-ne din urma cu intamplarile lor ca un tavalug uneori, adesea impreuna ne aminteam de vremurile copilariei noastre, cu toate poznele tolerate, avand, ca argument, varsta concesiva care nu se mai intoarce. Dorul, cuvant unic romanesc, ne chema, cu alean, mereu spre iarba verde de acasa. Rememoram, din cand in cand, in acea benefica intoarcere in timp, anii adolescentei, de pe vremea cand eram colegi la Liceul "Al. Papiu Ilarian", ani ai tineretilor noastre, de unde ne-am luat zborul spre maturitate si spre chemarile unui destin, dupa datul si dupa vointa Domnului. Ne-am reintalnit, dupa ani, pe aceeasi baricada luptatoare a anului 1990, vreme in care inmugureau vlastarele datatoare de sperante ale Vetrei Romanesti si ale PUNR-ului, in ciuda vifornitelor amenintatoare cu iarna si ger, ale neprietenilor. Pe vatra noastra stramoseasca, alaturi de ceilalti osteni daruiti patriei comune, aratand iubire curata si sfanta tarii, luptam pentru dainuirea acestui Neam, mereu amenintat de toate rautatile, vrajmasiile si furtunile timpului. Stiam bine ca patriotismul pentru noi nu-i doar un simplu cuvant de dictionar, ca el inseamna actiune, iubire, indemn si fapta la izvoarele dainuirii noastre. Am incaruntit amandoi, imbracand camasa implicarii, luptand pentru o idee mareata, cea a binelui national si al romanilor ardeleni, tinand piept tuturor loviturilor din toate partile venind, convinsi ca acea constiinta de neam, adanc arzatoare, este mai puternica decat orice amenintari, decat orice calcule meschine palind si cazand in fata interesului si a binelui Neamului. Patrunsi de credinta ferma in finalul victorios al acestor batalii, increzatori in puterile si in virtutile romanesti, ca si in anii liceului, am impartit aceeasi banca a consilierilor, in acel