- Cultural - nr. 256 / 23 Ianuarie, 2007 Atelier fragil

Anotimpul din colivie _ Alta facere a lumii(I) Asezat in colivia destinului, intre cei patru pereti ai casei lui de litere, Nicolae Baciut gaseste (pentru a cata oara?) energiile necesare rostirii poeziei. Antologia Anotimpul din colivie (editia a II-a, Poeme nealese, Editura Tipomur, 2006), cu un numar impresionant de pagini _ 608, aduna intr-o memorie afectiva si nu numai, poeme aparute de-a lungul timpului in volumele "Memoria zapezii", "Nostalgii interzise", "Casa cu idoli", "Manualul de ceara", "Poduri de umbra", "Solstitiu la echinox", "Alb pe alb", "Portret dupa autoportret", in incercarea recuperatoare a eului de dincolo de timpuri. Dorinta de a nu pierde atingerea veche, de demult _ "iubite anotimpuri..." "Sa-mi pun ordine in lucruri, / Sa-mi pun ordine in anotimpuri", rosteste imperativ poetul, dorind reasezarea. E o modalitate de intoarcere inspre sine, in care se intrevad forme de ritualizare a vietii in complexitatea ei: iubire, credinta, indoiala, limita si nemargine, contemplatie, speranta si deznadejde. Anotimpul din colivie este un tur de forta prin anotimpuri-varste-trairi nealterate, atingand zapezi de altadata. Scrise cu gandul la poezie si cu ochii la cuvinte, poemele din colivie ne ajuta sa vorbim despre Nicolae Baciut cu... cartile pe masa. Poemul - "gura de peste lacoma, / ajungand pe uscat" (Vine poemul) _ alcatuire de cuvinte: "Cuvintele _ alte animale de povara - / scurma pamantul, sapa si ara, / seamana rodul / mereu in starea de primavara." (Alte animale de povara). Geneza, cuvantul naste lumi: "in fiecare poem e un alt inceput" (In fiecare poem), scrie poetul. Bucuria scrisului si credinta in rosturile poeziei devin marturisire in Ars poetica: "odata, odata ca niciodata / in poemul tau, ca-ntr-un baston, / se va sprijini un orb." Poezia e inteleasa uneori ca bucurie larga, pl