Anul 2007. Urbea Flamanzi. Oameni care traiesc mai rau ca boschetarii din marile orase. Oraseni eurointe-grati cu de-a sila sunt gata sa puna din nou mana pe furci si pe topoare pentru a obtine iazul ce li se cuvine. Satui de betele in roate pe care, spun ei, le baga noii capitalisti, flamanzenii regreta comunismul, cu CAP-urile lui cu tot. Cititi si: Saracie in orasul de la capatul UE Flamanzii vechi si noi OF - O data cu aderarea, flamanzenii nu mai pot circula cu caruta la sosea 2007, urbea Flamanzi, euroziua a saptea. Saracie evidenta. In trei ani de cand localitatea a devenit oras nu s-a facut mare lucru pentru cetateni. In targul pustiit de tineri, majoritatea plecati la munca in strainatate, sunt oameni care traiesc mai rau ca boschetarii din marile orase. Mai mult, proaspat orasenii eurointegrati cu de-a sila sunt gata sa puna din nou mana pe furci si pe topoare pentru a obtine iazul ce li se cuvine. Satui de betele in roate pe care, spun ei, le baga noii capitalisti, flamanzenii regreta comunismul, cu CAP-urile lui cu tot.

S-au schimbat multe in Flamanzi, dar necazurile au ramas. Cateva vile ale capsunarilor, mult mai putine ca in alte localitati din nordul tarii, nu estompeaza aerul pauper. Flamanziul a fost o comuna viguroasa, stapana pe ogoare aflate si la 30 de km distanta; acum e un oras mic, cu 15.000 de suflete - oficial, dar cu mai putine, in mod real, daca le scadem pe cele ale oamenilor plecati peste hotare.

AMINTIRE. Din vechiul conac, declarat monument istoric, au mai ramas doar portile

DUPA BLOCURI. La intrarea in oras te intampina falnica moara lui Gaitan, mai incolo incep casele, pipernicite, aruncate dezordonat pe coama dealului. Orasul arata ca un sat mai mare si mai frumos. Cu blocuri in centru, drum asfaltat, firma de cablu si post local tv, masina de pompieri cam rablagita, statie de salvare si pamant cat vezi cu o