- Diverse - nr. 256 / 23 Ianuarie, 2007 71. Acest sentiment puternic de a trai si a muri pentru nationalitatea lor l-au exteriorizat si l-au consfintit cu numele de roman; si unde este puterea care sa le poata lua aceasta nationalitate, unde se afla dreptul care ar putea sa le-o conteste? Stefan Ludwig Roth, 1848 (dupa A. Popovici, La Question…, p. 42) 72. Noi consideram ca romanii sunt nu numai cei mai numerosi, ci si cei mai vechi locuitori de azi ai Transilvaniei. Imigrarea lor, din sudul Dunarii in Transilvania, nu poate fi adeverita cu nici o dovada istorica. E. A. Bielz, Handbuch del Landeskunde Siebenbürgens, 1857, p. 139-143 73. Vedem mai intai ca elementele latine se pastreaza mai des in regiunile vestice ale teritoriului dacoroman, unde romanitatea fusese mai intensa. Daca romanii din Romania de azi ar fi venit din Peninsula Balcanica in evul mediu, cum pretind unii, s-ar putea oare ca ei sa fi adus cu sine aceste cuvinte de origine latina _ din care o parte lipseste in sudul Dunarii _ si sa se fi asezat cu ele, din intamplare, tocmai in tinutul in care odinioara populatia romana era mai deasa? Sextil Puscariu, Limba romana, Bucuresti, 1940, p. 339 74. Toti istoricii seriosi sunt uimiti sa vada acest mic popor latin, adusi in Dacia in anul 106 de marele imparat Traian, cum au transformat aceasta provincie intr-o Dacie felix si cum, mai apoi, au rezistat cu o tenacitate extraordinara la toate invaziile barbare, aceasta fabuloasa experienta istorica, de doua ori milenara, ei rezumand-o in faimoasele lor proverbe: romanul nu piere, pentru ca apa trece, pietrele raman. Aurel C. Popovici, La Question roumaine, 1892, p. 39 75. Romanii, in exact aceeasi masura ca si maghiarii, au dreptul la recunostinta Occidentului; in lupte inversunate, desperate, ei au fost zidul de aparare al Occidentului dinaintea invaziei otomane. Rudolf Bergner, Rumänien, Eine Dars