- Diverse - nr. 257 / 24 Ianuarie, 2007 In societatea noastra pusa la-ngrasat inaintea Ajunului Integrarii europene (ca si cand noi n-am fi aici din fasa lumii), asa numitul Raport Tismaneanu nu a facut decat sa toarne cucuta indoielnic justificata in paharele in care ea se transformase in apa, ca apa alteori in vin. Pe langa faptul ca acest raport e o cantina a urii colective, un cerc vicios este a condamna o ideologie - buna, rea - in care, daca vom cadea, e lesne de inteles la ce sa ne asteptam de la copiii nostri, de la nepotii, de la urmasii nostri, e, daca vreti, o "repetabila povara", un jeg ideologic spalat cu o carpa ea insasi murdara mai tare decat ce vrea a curata. Sa se pedepseasca, desigur, crimele, sa se pedepseasca, dar nu e o crima doar a fi trait atunci. Mai rau este ca acest raport are si un vadit scop politicianist, acela de a scoate, de a arunca in derizoriu personalitati cu totul remarcabile, cum e exemplul lui Adrian Paunescu, Vadim Tudor, Dinu Sararu. Haideti sa nu ne tismanim si sa judecam nuantat, cum se cade, de la caz la caz, altfel vom ajunge la gresala istorica de a fi taiat inainte sa masuram! I se reproseaza lui Adrian Paunescu (a cata oara?) acelasi cliseu al asa-zisei "poezii de curte". In acest nedrept context, vreau sa sustin cu fermitate, hotarare, si cu ratiunea valorii, propunerea poetului Adrian Paunescu pentru Premiul Nobel pentru literatura, propunere frecvent mentionata de presa. Desigur, Adrian Paunescu nu mai are nevoie de nicio prezentare, dar e, dupa parerea mea, singurul scriitor roman contemporan care merita Premiul Nobel. Stiu ca aceasta afirmatie va deranja pe multi, de aceea o si strig, dar in primul rand pentru ca e opinia mea. Pentru a-l judeca pe Paunescu e elementar sa-i citesti cartile, nu putine la numar, iar a spune ca a fost un tavar ordinar al regimului e o mizerie nefondata. Sa se deschida "Poezii cenzurat