Printr-o serie de modificări succesive, legiuitorul român s-a decis să adauge nişte nuanţe mai deschise la tabloul mult prea întunecat al obligaţiilor contribuabilului. Este vorba, mai exact, de posibilitatea de a fi temporar „iertat“ pentru neîndeplinirea obligaţiilor fiscale, în cazul în care sunt întrunite o serie de condiţii. Codul de procedură are, încă de la începuturile lui, o prevedere care, aparent, asigură o portiţă de scăpare pentru cei care, di

Printr-o serie de modificări succesive, legiuitorul român s-a decis să adauge nişte nuanţe mai deschise la tabloul mult prea întunecat al obligaţiilor contribuabilului.

Este vorba, mai exact, de posibilitatea de a fi temporar „iertat“ pentru neîndeplinirea obligaţiilor fiscale, în cazul în care sunt întrunite o serie de condiţii.

Codul de procedură are, încă de la începuturile lui, o prevedere care, aparent, asigură o portiţă de scăpare pentru cei care, din diverse motive, întârzie cu depunerea declaraţiilor sau cu plata creanţelor fiscale. Este vorba de art. 68 (după actuala numerotare):

„Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.“

De fapt, acele competenţe la care face trimitere textul legii nu au fost niciodată stabilite, ceea ce a făcut ca facilitatea să fie imposibil de aplicat în practică.

În luna august 2006, s-a adăugat art. 682, care dădea noi speranţe contribuabililor aflaţi în situaţii critice. Prin acest nou articol, în forma aprobată la sfârşitul anului prin Legea nr. 505/2006, se introduceau noţiunile de forţă majoră şi caz fortuit ca fiind situaţiile care permiteau suspendarea obligaţiilor fis