- Diverse - nr. 257 / 24 Ianuarie, 2007 78. Daca e ceva demn de remarcat in mod deosebit, e faptul ca, desi aflata in calea marilor invazii, strabatuta in toate directiile de cetele inarmate ale migratorilor, Romania conserva o populatie neamestecata si ramane mereu asemanatoare cu ea insasi, chiar si atunci cand in jurul ei lumea intreaga se framanta si se transforma. Imperiul roman dispare, dar colonia romana din Dacia ramane in picioare. Imperiul bizantin se naruie, iar invadatorul otoman se opreste la Dunare, precum odinioara descendentii lui Attila, iar pe malul Nistrului se opreste inaintarea slavilor veniti din Polonia. Si astfel, in mijlocul cataclismului universal, cand toate neamurile pamantului cadeau prada dezastrului istoric, colonia traiana pastra antica ei nationalitate si ne transmitea ultimele vestigii ale idiomului popular roman, care deja nu se mai vorbea la Roma din vremea lui Cicero si a lui Vergiliu. Elias Regnault, Histoire politique et sociale des Principautés Danubiennes, Paris,1885, p. 8 79. In indelungatul rastimp _ circa un mileniu _ care separa parasirea Daciei de formarea statului Tarii Romanesti sau Munteniei, padurea a jucat un rol de capetenie in continuitatea populatiei romanice _ a stramosilor nostri nemijlociti in stanga Dunarii, in tot tinutul carpato-danubian, de la Tisa pana la tarmul marii. S-a vorbit mult si se vorbeste inca de "retragerea" la munte, de adapostul pe care l-au oferit Carpatii in tot timpul acestui mileniu; trebuie sa se precizeze insa ca muntele a fost insemnat, in primul rand, prin padurile sale, care insemnau nu numai adapost, dar si hrana variata. Iar cum padurea acoperea nu numai muntii, dar si dealurile, si o buna parte a campiei, rezultatul a fost ca romanicii s-au putut pastra deopotriva si la deal, si la ses. C. C. Giurescu, Istoria padurii romanesti, Bucuresti, 1975, p. 29-30 80. Daca insa la istor