Statura unui sef de stat nu se construieste preponderent prin bai de multime, ca si ieri, la Iasi si la Focsani, ci printr-o politica echilibrata, supusa Constitutiei. Traian Basescu are consilieri bine platiti si cu ifose. Or fi si priceputi, dar capitanul de vas din el nu-i asculta. Altminteri nu se explica prestatia stranie de la TVR, in care presedintele a aparut excesiv de derutat si de suficient. Cu justificari agresive. Faptele fiind cunoscute, cineva tare pe pozitie ar fi avut incredere in perceptia publica. Dar presedintele s-a pierdut in amanunte defavorabile chiar siesi. N-avea rost sa spuna ca inca din 2005 le-a zis ministrilor ca SRI asculta, iar el stie ce si cu cine vorbesc (santaj in perspectiva?!), parand a le sugera sa sporovaiasca nu la microfon, ci la carciuma. Inabil atacul la Ion Iliescu - menajandu-l insa pe Geoana, ca intr-o oferta stravezie. Si altele. Dar halucinanta a fost ideea loviturii de stat, nefiind prima oara cand presedintele isi identifica propria persoana cu statul. Lovitura de stat ar fi daca o gasca inarmata si condusa de vreun Cozma ar da navala la Cotroceni, sa anihileze SPP si sa-l dea jos pe presedinte.

Or, acum e vorba de un demers absolut democratic, trei partide cerand consultarea constitutionala a Parlamentului si apoi a electoratului. Care sa decida daca presedintele respecta sau nu Constitutia, abuzeaza sau nu de functia sa. Oricum, actuala Lege a referendumului (doar vreo noua milioane de voturi negative ar conta) nu-l pune in pericol. Tocmai de aceea e de neinteles cum, cu flerul lui, Traian Basescu a ratat o certa lovitura de imagine. Putea afirma sec si demn ca iubeste democratia si nu vede nici un impediment de a accepta un referendum. Iar nu sa strige “Sariti, lovitura de stat!”.