- 1. O tinara domnisoara, proprietara de blog in care scrie (si) despre carti, isi exprima zilele trecute bucuria ca, in curind, va fi angajata ca redactor de carte la o editura. „Ah, parca tot nu-mi vine sa cred!!!! Eu – slujba – editura!!! :)) Stiti ceva? Sint fericita!“ Editura respectiva nu e intre primele cinci, dar nici pe la coada unui Top 100 al editurilor romanesti (precizare importanta, dupa cum se va vedea). Pina aici toate bune si frumoase, fata este iubitoare de carti, pasionata de literatura, ar fi la prima ei slujba, asa ca... de ce sa nu sara-n sus de bucurie?
Un (tinar?) domn – cam sceptic de felul lui – intervine cu unul-doua-nu-stiu-cite comentarii prin care incearca (presupun) sa-i mai tempereze entuziasmul, s-o aduca cu picioarele mai pe pamint: „iti tin pumnii, da’ nu mai fi asa impresionabila, ca Iorga la 21 de ani avea doctoratul si era prof la universitate“. Ca la virsta ei ar trebui sa viseze (mult) mai mult, nu „sa se uite la editorii de carti cu cyborg-i ca la niste dumnezei“. Voci din public: „n-a zis fata ca se uita la editorii de carti cu cyborg-i ca la dumnezei. a zis ca i se pare grozav c-o sa lucreze cu carti si c-o sa ia si bani pentru asta“. Si replica editorului (ca editorii, ca si scriitorii, citesc blog-uri!): „Stimabililor, dar chiar nu ma simt editor de carti cu cyborg-i mai mult decit de carti cu vampiri, politisti, jurnalisti, profesori, indragostiti, neveste, mame, politicieni, agenti secreti, zei, demoni, animale domestice si salbatice, nori si soare, autostrazi si magazine, benzinarii si masini americane...“.
Ideea scepticului de serviciu era ca daca vrei mult, trebuie sa-ti propui mult de la inceput. Lucruri. Chestii. Da, stiu. Dar, pe de alta parte, m-am gindit ca asta seamana cu a-i spune unui absolvent de informatica: daca nu te angajezi miine la Microsoft, esti un ratat. Adica nu conteaza daca se
