Judecand dupa comportamentul sobru si plin de respect al parlamentarilor americani fata de presedinte, ai spune ca George W. Bush e pe culmile popularitatii. Discursul despre starea natiunii, desi intr-un Congres dominat de opozitia democrata, a fost intrerupt in repetate randuri nu de huiduieli, ci de aplauze prelungite, din picioare, atat din randurile republicanilor, cat si ale democratilor. Printre acestia si Nancy Pelosi, prima femeie-presedinte a Camerei Reprezentantilor, altminteri foarte critica la adresa lui Bush. Asezata conform protocolului in spatele lui Bush si alaturi de vicepresedintele Dick Cheney, Pelosi s-a ridicat in picioare si a aplaudat furtunos chiar si cand presedintele a cerut Congresului sa sprijine trupele din Irak si ale celor ce vor fi trimisi acolo. Nuanta neobservata probabil de democratii care militeaza pentru limitarea numarului de trupe si grabirea retragerii din Irak. Consilierii lui Bush l-au sfatuit bine. Mai putina ideologie, mai mult pragmatism. Proiecte concrete, in chestiuni “de suflet” pentru democrati, ca sa existe sanse pentru trecerea lor prin Congres - asigurarile medicale, educatia si ecologia. Reducerea dependentei de petrol strain, prin surse alternative de energie, centrale atomice si scaderea consumului de benzina cu 20% in urmatorii 10 ani. Mult accent pus pe “depasirea liniilor de partid”, pe colaborarea dintre cele doua forte politice. Raman si proiectele tipic republicane - imigratie, educatie, impozite mici. Un ton dur pe tema “urechilor” atasate proiectelor de lege, un fel de anexe informale care nu sunt semnate de presedinte, dar care prevad cheltuieli bugetare suplimentare o data cu intrarea in vigoare a legii. Doar anul trecut aceste “urechi” au insumat 18 miliarde de dolari. „A venit timpul sa punem capat acestor practici.“

Abia in a doua jumatate a discursului Bush a abordat razboiul din Irak, cerand