O proza a nuantelor, a ezitarilor si nostalgiilor, a rememorarilor tandre si a conflictelor emotionale socante. O proza in tuse fine, suprapuse, ca un tablou impresionist. Nascut la Kassa (actualul Kosice), in Slovacia, Sándor Márai (1900-1989), pe numele adevarat Sandor Grosschmied de Mára, a intentionat, in tinerete, sa devina scriitor de limba germana. A calatorit mult, in Germania si la Paris, a colaborat la prestigiosul "Frankfurter Zeitung". S-a instalat, in 1928, la Budapesta si a ales pentru scris limba sa materna. Devine foarte cunoscut in anii '30, se dovedeste un spirit deschis, de o cuceritoare mobilitate intelectuala (il comenteaza subtil pe Franz Kafka). Dupa1945 si dupa instalarea comunismului in Ungaria e tinta unor atacuri violente din partea autoritatilor culturale oficiale. Alege, in 1948, exilul, mai intii in Italia, apoi in Statele Unite, la San Diego. Se sinucide in 1989, cu citeva luni inainte de prabusirea comunismului in tarile Europei de Est.
Reeditate dupa 1990, traduse in mai multe limbi de larga circulatie, cartile lui Sándor Márai cunosc un succes extraordinar. Se vorbeste de o "revelatie", de o "mare redescoperire", de un autor ce continua traditia unor Zweig, Schnitzler sau Joseph Roth. Printre titlurile cele mai cunoscute se numara Confesiunea unui burghez (1934), Mostenirea Eszterei (1939), Memorii din Ungaria (1972) - toate retiparite si traduse, spuneam, dupa 1990.
Mostenirea Eszterei (Curtea Veche, 2006, traducere Anamaria Pop) este o povestire ale carei personaje evolueaza intr-o lumina incerta si tulburatoare, de amurg. Eroina, care este si naratoare, primeste - dupa mai bine de doua decenii - vizita lui Lajos, omul pe care-l iubise si care o parasise in favoarea surorii ei. "Favoare" e un fel de a spune: Lajos a fost si a ramas un aventurier, un mincinos incorigibil, seducator insa prin chiar mitomania lui. Are stiint