Citat, dar nu şi citit, florentinul Machiavelli a generat adjective şi chiar substantive: machiavelic, machiavelisme sau, mai balcanic, machiaverlâcuri. Evident, datorită celebrului "scopul Citat, dar nu şi citit, florentinul Machiavelli a generat adjective şi chiar substantive: machiavelic, machiavelisme sau, mai balcanic, machiaverlâcuri. Evident, datorită celebrului "scopul scuză mijloacele", de fapt aproape singura afirmaţie cunoscută şi răspândită din al său "Principe". Mai mult decât un manual al bunului conducător, în fapt un tratat de politică, "Il Principe", scris în zorii secolului al XVI-lea, îi era dedicat tânărului de mare perspectivă Cesare Borgia. Cine nu se rezumă la arhicunoscutul citat găseşte în cartea lui Machiavelli un tezaur de gândire aplicată, de strategie politică, de analiză a unor situaţii necircumscrise doar timpului său, ci valabile şi azi. Nu e el considerat părintele liberalismului? Scoaterea din context a citatului cu pricina a direcţionat posteritatea (incultă) către folosirea unei chei de lectură restrictivă cu nemeritate conotaţii peiorative. Ce soartă au cărţile! Dar de ce ne mirăm, când găseşti atâţia marxişti care nu l-au citit pe Marx şi atâţia creştini care n-au citit Biblia! Cunosc doar frânturile care le convin. Borgia nu l-a citit pe Machiavelli Nici Cesare Borgia se pare că, deşi fiindu-i adresată, nu a citit cartea şi deci n-a beneficiat de învăţăturile contemporanului său, care credea că sfaturile sale îl pot ajuta pe fiul Papei Alexandru al VI-lea să devină un adevărat conducător. Istoria îl pomeneşte pe Cesare Borgia oricum mai puţin (deşi a fost la un pas de a realiza unificarea Italiei) decât pe sora lui, Lucrezia! Ce ţi-e şi cu femeile! Mai dedate la "machiaverlâcuri" (chiar în lipsa lecturilor) decât bărbaţii! Au scopuri precise şi mijloace mai multe şi… mai flexibile. Pe la noi, în vremea cu pricina, Neagoe Ba