Raliul Dakar a fost pentru Emanuel Gyenes o experienta unica. Debutant in aceasta dura competitie, romanul, care a terminat cursa pe locul 46, a marturisit ca din cauza emotiilor nu putea sa doarma noaptea si vomita aproape tot ce manca.

Libertatea: Ce a reprezentat aceasta cursa pentru tine? Emanuel Gyenes: Ceva unic! Sunt fericit ca, la 22 de ani, am reusit sa termin cursa si sa obtin cea mai buna clasare a unui motociclist roman in aceasta teribila competitie. Dar cel mai mult ma bucura locul noua ocupat in clasamentul debutantilor. Care au fost cele mai dificile momente ale raliului? Sunt multe de povestit. Chiar in prima etapa, mi s-a spart cordonul de apa si de abia am reusit sa trec linia de sosire. Apoi, am prins o furtuna de nisip, am luat numeroase cazaturi, dintre care una mi-a pricinuit o vanataie enorma pe pulpa dreapta si o data am ramas cu roata din fata infipta adanc in nisip, de nu mai stiam ce sa fac. Ai avut emotii? Mari de tot! In primele trei nopti aproape ca nu am putut dormi. In plus, dimineata, din cauza emotiilor puternice, vomitam tot ce mancam. Cum ti s-au parut locurile prin care ai trecut si localnicii? Pai, locurile erau aproape la fel, cu nisip din belsug. Ce m-a frapat este faptul ca in punctele unde puteam sa alimentez cu motorina sau sa-mi pun ulei nu exista apa potabila. Si era o caldura torida. Despre asa-zisele localitati, sunt putine de zis. Localnicii aveau casute mici, cu o singura in-capere. I-am vazut ca dormeau si cu capra in pat. Ce urmeaza? O pauza de cateva zile. Merg la Satu Mare, unde sunt asteptat de prieteni. La plecarea din tara, mi se spunea ca ar fi o realizare daca as termina cursa in primii o suta. Am terminat in primii 50 si sunt foarte fericit! Mi s-a implinit un vis!