Multitudinea de instituţii anticorupţie care se calcă pe picioare tinde să facă puţin credibilă şi neserioasă lupta împotriva corupţiei pe termen mediu şi lung. Instituţiile Multitudinea de instituţii anticorupţie care se calcă pe picioare tinde să facă puţin credibilă şi neserioasă lupta împotriva corupţiei pe termen mediu şi lung. Instituţiile anticorupţie se confruntă cu trei mari probleme: 1. Deficitul de transparenţă în desfăşurarea activităţii şi prezentării rezultatelor 2. Furnizarea "discreţionară a informaţiei" către mass-media 3. Lipsa de viziune pentru prevenirea corupţiei în România pe termen mediu şi lung. Unul dintre primele lucruri care trebuie făcute este conştientizarea instituţiilor anticorupţie de importanţa creşterii transparenţei faţă de societatea civilă şi opinia publică. În acest sens, fiecare instituţie anticorupţie are nevoie de o strategie de comunicare şi de relaţionare cu societatea civilă. Ca element de transparenţă, este foarte importantă sporirea accesului societăţii civile şi al cetăţenilor la informaţiile privind activitatea acestor instituţii. Este nevoie ca acestea şi societatea civilă să poată avea un dialog permanent, prin care societatea civilă să poată influenţa direct viziunea şi activitatea celor din urmă. Un astfel de mecanism funcţionează în acest moment la nivelul Direcţiei Generale Anticorupţie din MAI, înfiinţat printr-un program de twinning de către britanici, sub denumirea de Comitet Strategic care a reuşit, după opinia experţilor Uniunii Europene, să crească semnificativ transparenţa, eficienţa şi responsabilitatea DGA. Este însă nevoie de un proces în care toate instituţiile anticorupţie să renunţe la "misticism" şi "secretomanie" şi să colaboreze cu toţi actorii societăţii civile. Mai puţine instituţii anticorupţie Un al doilea element important este reprezentat de reducerea numărului de instituţii anticoru