Dupa Revelion, m-am trezit normal. Nu eram mahmur, ca nu prea sarbatorisem. Nu stiu, faptul ca o planeta intreaga ciocnea cupa de sampanie ma facea sa dau cu a mea de perete. Prea semana totul cu o turma imensa, pusa pe ghiftuit... in fine, am dat drumul la televizor, la timp sa vad in reluare discursul lui Basescu, cu fraze de genul „romani, bine v-ati intors acasa!“.
Replica i-a dat-o, mai tirziu, un maramuresean batrin, care, intrebat fiind cum se simte acum, ca e in Europa, a declarat ca, dupa stiinta lui, Romania a fost intotdeauna in Europa, deci, intotdeauna, acasa... Iata un om, mi-am spus, pe care 45 de ani de dictatura si inca 17 de haos politic, economic si social nu l-au lasat fara o logica sanatoasa si un bun-simt natural.
Muzical vorbind, anul inca n-a inceput. Pe ici, pe colo, cite un concert de club, si majoritatea in capitala. De remarcat revenirea lui Eddie Neumann, un saxofonist de exceptie, fondator Blazzaj, plecat pentru o vreme in Anglia. De asemenea, suedezii de la Evergrey vin sa bage in priza publicul romanesc de metal, cu stilul lor power progressive. Si se pare ca publicul de metal e cel mai avantajat in acest inceput de an pentru ca in 25 ianuarie vin si „greii“ de la Napalm Death.
Eh, dar ce importanta au toate acestea? Activitatea scenei muzicale paleste in fata activitatii scenei politice, unde se schimba replici dure intre „palate“, cu biletele de culori diverse, cu blonde conspirative, cu euro-parlamentari romani certindu-se ca la usa cortului in plin Parlament European. Din fastuoasa noastra „integrare“ n-au ramas decit discursurile. Sint sigur, acum, ca absolut nici un politician nu s-a uitat in oglinda – dupa modelul basescian – ca sa-si promita ca, de la 1 ianuarie, vor fi mai buni, mai cu bun-simt, mai atenti la discursuri, mai modesti, mai... europeni, la urma urmei.
insa, din nou, a
