Nu aveam de gând sa scriu acest editorial; si asa se scrie si se vorbeste prea mult. Dar iesind la plimbare cu catelul, acesta s-a desprins din lesa si fugea prin fata masinilor ce alergau pe bulevard. Am plonjat dupa el si am reusit sa-l prind in fata unui taxi care, având viteza redusa, a putut frâna la timp. M-am ales cu un cucui in cap. Onorat de faptul ca am ajuns si eu in clubul select al celor cazuti in cap, m-am hotarât sa scriu un editorial pe teme politice. Caci cam toti care se ocupa de politica parc-ar fi cazuti in cap. Politicienii considera ca politica este un joc inventat pentru ei si care se joaca numai intre ei; ceilalti, prostimea, sunt spectatori. E drept ca acestia se si complac in rolul de spectatori. Politica s-a mutat pe sticla, unde politicienii consimt sa apara, in diverse ipostaze. L-am vazut, de pilda, pe Adrian Nastase la un spectacol televizat de divertisment, tinând in mâna niste baloane rosii; trebuie sa recunosc ca are talent. O caracteristica generala a politicienilor, raspândita prin presa si la oamenii obisnuiti, este intoleranta, rigiditatea in gândire, tendinta de a tachina sau chiar insulta adversarii, stereotipia conceptiei „cine nu e cu noi e impotriva noastra“. Nimeni n-ar accepta ca un adversar politic poate avea si calitati si chiar unele realizari. Sa luam drept pilda scandalul recent al biletului roz. Nu vreau sa-l apar sau sa-l acuz pe Basescu; nu am suficiente date. Il va judeca istoria sau, daca se ajunge la referendum, populatia. Dar pot sa-mi exprim, ca orice cetatean, opiniile mele, fara pretentia de a crede ca sunt si juste. Nu ascund ca nu a corespuns total sperantelor pe care mi le-am pus in el. Cel mai mult rau ii face temperamentul sau, prea nestapânit pentru functia pe care o ocupa. Intepaturile ironice, insinuarile sunt acceptabile, dar in cantitati mici si nu regula generala de comportament. Nu cred ca a proc