Spunea cineva, odată, că publicul, cititorii, abonaţii sunt din ce în ce mai pretenţioşi la ceea ce văd, citesc, urmăresc. Numărul celor care se trezesc cu telecomanda în mână sau îşi beau cafeaua răsfoind presa a crescut izbitor în ultimii ani. După revoluţie, mass-media au explodat. Au apărut posturile de televiziune comerciale, iar ziarele au "ieşit" în lumina tiparului, ca ciupercile după ploaie. După ani buni de la "acel" decembrie ţ89, presa locală şi regională din România a început să prindă contur, iar numele instituţiilor mass-media au devenit adevărate branduri.

Oamenii cer ştiri făcute profi, vor să se vadă în ziare, să-şi asculte vocea dând dedicaţii sau spunându-şi părerea pe undele radio.

Doar că într-un oraş ca Târgu Mureşul, bătălia pentru ştiri, pentru exclusivitate, pentru locul "cei mai buni în mass-media locale", se dă, uneori, necinstit.

Şi asta pentru că dacă unui ziar, post de radio sau TV îi scapă, din diverse motive, o ştire, iar ceilalţi o dau, pierde. Sau cel puţin aceasta e senzaţia. Că a pierdut. Soluţia? Împrumuturi. Împrumută ştiri de la colegi, împrumută subiecte, şi uneori le copiază cuvânt cu cuvânt. Pentru a nu pierde nimic, într-un oraş în care se întâmplă prea puţine pentru a mulţumi toţi cititorii, ascultătorii şi telespectatorii peisajului mediatic care a explodat.

Veţi spune că nu e acelaşi lucru să vezi, de pildă, un reportaj de cinci minute, pe micul ecran, sau să citeşti o jumătate de pagină într-un ziar, despre acelaşi subiect, ilustrat cu poze. Aveţi dreptate. Dar de ce nu se poate oare ca aceste subiecte să nu mai fie aceleaşi peste tot, în fiecare zi? Citim dimineaţa în ziar ce am văzut înainte cu o seară la televizor. Vedem la televizor seara, ce am citit dimineaţa într-un ziar. Acelaşi subiect. Tratat aproape în aceeaşi manieră. Fără pic de schimbare, de abordare din alt unghi, fără pic de