Scandalul biletelului nu este un eveniment singular, ci o parte a crizei politice care a inceput in decembrie cu retragerea Partidului Conservator de la guvernare, de cind avem oficial un guvern Tariceanu minoritar. Criza continua acum cu recunoasterea publica a rupturii totale intre seful statului si seful guvernului.
Romania se afla sub efectul a ceea ce putem numi „sindromul oalei de presiune”, o boala ciudata care loveste statele ce tocmai au aderat la Uniunea Europeana. Boala se manifesta sub diverse forme: Estonia, Polonia, Cehia au suferit crize guvernamentale dupa aderare.
In alte tari, guvernele care au reusit aderarea au suferit imediat esecuri electorale majore, care au adus la putere formatiuni anti-sistem (Polonia din nou, Slovacia). De ce? Fie ca aderarea s-a dovedit o miscare catastrofala si politicienii au trebuit sa plateasca (nu este cazul), fie ca este vorba despre un sindrom vizibil al unei boli mai adinci: absenta obiectivului.
Aceste tari manifesta dezorientarea succesului, acea stranie stare de angoasa ce urmeaza intre constatarea unui succes si stabilirea unui nou obiectiv. Dorinta de a intra in UE a oferit acestor tari un scop major si i-a a fortat pe politicieni sa coopereze. Nici unul dintre ei nu dorea sa fie aratat cu degetul ca acela care a pus in pericol obiectivul national.
Odata bifat succesul, oala aflata sub presiune a explodat. Scandaluri bagate sub pres au fost scoase la iveala, frustrarile reprimate si cutitele tinute la spate au fost puse pe masa.
Insusi Traian Basescu explica actuala criza prin sindromul oalei sub presiune, atunci cind spune ca nu a facut public biletelul trimis de Calin Popescu Tariceanu pentru a nu pune in pericol integrarea. Daca nu era biletelul, era altceva. Presedintele s-a saturat de Tariceanu si tine sa intelegem foarte clar acest lucru.
