Razboiul palatelor si scandalul din ultima perioada au scos in evidenta rolul de arbitri pe care l-ar putea juca, acum, PSD si UDMR.

Social-democratii au profitat din plin de lipsa de coordonare dintre PD si presedinte, dar mai ales de incapacitatea democratilor de a fi transanti intr-un moment in care Traian Basescu il acuza cu probe olografe pe Calin Popescu Tariceanu ca ar fi vrut sa foloseasca presedintia in favoarea patronului Rompetrol, cercetat de procurori intr-un dosar complicat.

Vidul de autoritate creat in urma scandalului prin care presedintele a incercat sa-l decredibilizeze si delegitimeze pe primul ministru si viceversa a fost repede umplut de initiativele PSD privind suspendarea sefului statului. De partea social-democratilor au intrat in batalie conservatorii lui Dan Voiculescu, extremistii lui Vadim Tudor si chiar liberalii lui Calin Popescu Tariceanu, dar lovitura de imagine a dat-o PSD, care, de altfel, s-a si angajat sa stringa repede un dosar substantial de fapte prezidentiale aflate pe muchia constitutiei.

Fostul partid de guvernamint, care se afla de mai multa vreme in criza de popularitate, are acum ocazia sa demonstreze ca, in caz de avarie, pe scena politica autohtona are capacitatea de a se transforma in actor major. in acelasi timp, PD sugereaza ca nu-si poate depasi statutul de partid periferic, incurcat in interese obscure si calcule pe termen scurt, abandonindu-si protectorul politic exact atunci cind ar fi trebuit sa-l sustina mai mult. Partidul National Liberal a reusit, in schimb, sa arate opiniei publice ca are sprijin mediatic puternic si ca oricind poate gasi aliati cu care sa inchege proiecte politice: de la PSD la PC nimic nu este de lepadat pentru liberali. Predispozitia spre compromis si flexibilitatea prea relaxata a Partidului National Liberal arata, in cele din urma, mai putin flerul polit