"Citesc inca o data despre Afacerea Dreyfus, asupra careia nu ma pot apleca fara ca inima sa imi bata mai tare" , nota in jurnalul sau Ernst JĂźnger la 29 aprilie 1945. "Aici, ca intr-un prototip fasonat cu grija de demoni, toate fortele epocii noastre apar la lumina zilei, fixate intr-un cristal cu multiple fatete. Procesul lui Dreyfus capata cu atat mai multa importanta cu cat istoria, in progresiunea sa, ii sporeste semnificatia." Fara sa o stie, JĂźnger nu scria altceva in preziua mortii lui Hitler decat Hannah Arendt in prima parte a Originilor totalitarismului, pe care incepuse sa o redacteze, cu un an in urma, pe celalalt mal al Atlanticului. Pentru acesti doi oameni, despartiti de atatea lucruri, dar care au interogat, fiecare in felul sau, originile nazismului, Afacerea Dreyfus inchidea in sine unele dintre trasaturile cele mai caracteristice ale secolului XX. Oricat ar parea de ciudat, pana acum cateva luni nu a existat o adevarata biografie a capitanului Alfred Dreyfus, cel care a dat numele celebrului episod din Franta anilor 1894-1906. In 1991 a fost publicata in Statele Unite o istorie a familiei Dreyfus, de la Revolutia Franceza pana in 1945(1), dar aceasta nu facea decat sa sublinieze absenta unei biografii consacrate celui mai celebru dintre membrii ei. Una dintre ideile raspandite inca din timpul vietii lui Dreyfus - acesta moare in 1935 - era ca evenimentul care ii facuse cunoscut numele in intreaga lume depasise cu mult anvergura personajului eponim. Rolul sau in propria-i reabilitare - dupa condamnarea pentru tradare - a fost minimalizat, cu atat mai mult cu cat lupta pentru revizuirea procesului trucat din 1894, condusa, printre altii, de Emile Zola, Anatole France, Gabriel Monod sau Emile Durkheim, va fi ulterior considerata drept actul de nastere al intelectualului ca personaj politic in Franta secolului XX. Un istoric francez, Marcel Thomas,