Hărţile - cel puţin cele tipărite pe la noi, prin Occident - au Europa în centru. La vremea lui, şi Imperiul de Mijloc vedea harta desfăşurată în jurul lumii chineze. India se Hărţile - cel puţin cele tipărite pe la noi, prin Occident - au Europa în centru. La vremea lui, şi Imperiul de Mijloc vedea harta desfăşurată în jurul lumii chineze. India se pregăteşte să devină, spre jumătatea secolului curent, a doua economie a lumii - înaintea celei americane… Cel mai probabil indienii şi chinezii nu vor muta meridianul 0 în Oceanul Indian sau Pacific, dar centrul de greutate al "hărţii" se mută deja din Atlantic. În paralel cu emergenţa unor noi poli de creştere, deci de putere, în America de Sud sau în Asia de Sud-Est, aceste regiuni sunt străbătute de fiorul integrării. Fiecare dintre ele are atu-uri şi condiţii potrivnice. Două limbi, înrudite, în America Latină. O istorie grav tensionantă şi sisteme de stat foarte diferite, în Asia pacifică. Reperul integrărilor transnaţionale este aceeaşi UE. Se pleacă de la o comunitate economică, dar curând aceasta nu mai ajunge. În dialogul cu celelalte puteri vechi sau noi, nici Europei nu-i mai ajunge o comunitate economică, nici măcar completă - vezi chestiunile atât de actuale ale unei pieţe energetice comune şi ale unei politici externe la unison. Abia o Europă puternic integrată ar putea impune - şi chiar prezerva - modelul valoric european. Dar, indiferent de propriul viitor, UE este un succes istoric, care inspiră. Euroscepticismul este greu explicabil şi scuzabil la români.