Menţionăm şi campaniile de "apărare" a moralei din interbelic, venite din partea cercurilor tradiţionaliste, etniciste şi eticiste. îi avem în vedere pe Iorga şi pe cîţiva sateliţi minori ai săi, N. Georgescu-Cocoş (o carte a sa poartă titlul Literatura de scandal), Paul I. Papadopol, Napoleon Creţu (să fie un înaintaş al lui... Napoleon Săvescu, tracologul?), care colaborează la revistele istoricului: Neamul românesc, Neamul românesc literar, Cuget clar. O altă sursă a atacurilor împotriva aşa-zisei pornografii o alcătuia mediul academic, prin mijlocirea lui Octavian Goga şi Al. Brătescu-Voineşti, care nu-i puteau suferi pe avangardiştii teribilişti. Pour la bonne bouche, să indicăm cîteva scrieri puse la index în anii '30. Ministrul Instrucţiunilor Publice, C. Anghelescu, socoteşte inacceptabile sub unghiul "bunelor moravuri" romanele Ambigen al lui O. Şuluţiu, Corigent la limba română al lui I. Minulescu, Bagaj şi Pensiunea doamnei Pipersberg ale lui H. Bonciu (acesta va face şi puşcărie!). Neamul românesc stabileşte următoarea listă a interdicţiilor virtuale: 1. Bonciu H. (Bagaj), 2. Geo Bogza (Poemul Invectivă), 3. Cocea Niculae, 4. I. Peltz, 5. Stănoiu, 6. M. Celarianu, 7. Sergiu Vladimir, 8. F. Aderca, 9. T. Arghezi, 10. M. Eliade (Domnişoara Cristina), 11. G. Călinescu (Cartea nunţii). Iar Paul Papadopol alcă­tuieşte un alt top negativ, în Cuget clar: 1. F. Aderca, 2. T. Arghezi, 3. Ion Biberi, 4. Camil Baltazar, 5. Geo Bogza. Slavă Domnului, ne-am emancipat! Să ne întoarcem la fondul chestiunii. "Indecenţa" şi "onorabilitatea" se amestecă mereu pe teritoriul erosului. Ponderea lor depinde de tendinţa pe care i-o aplicăm, cea a senzualităţii dezlănţuite, a carnalităţii lascive, sau cea a îmblînzirii, sublimării, estetizării (pentru cea din urmă ipostază îl cităm pe autorul Florilor Răului care definea iubirea drept "frenezia de a transforma unul pe celălalt,