"Corporatiile ar putea fi salvarea, din punct de vedere financiar, pentru cei mai multi artisti", declara acum un an un critic de arta din Statele Unite. Din ce in ce mai multi pictori, sculptori si galerii de arta au o sursa sigura de venit atunci cand vine vorba despre arta corporatista. Cel putin, asa se intampla in strainatate, pentru ca la noi nici nu a rasarit bine conceptul, ca a si disparut de pe piata.
Arta corporatista a aparut in 1970 in Statele Unite, cand cateva corporatii au inceput sa colectioneze opere de arta ca urmare a transformarilor economice din acea perioada si a faptului ca muzeele organizau show-uri fara precedent sau expozitii ale impresionistilor. Lumea artei se transformase intr-un spectacol si oameni care nu pusesera niciodata piciorul intr-un muzeu aveau sa o descopere acum, ca personaj de sitcom sau prin reclame (spoturi la bere cu muzica de opera pe fundal, de exemplu). "Arta devenise sinonima cu succesul si, mai ales, cu o afacere de succes", explica Susan Abbott, presedinta firmei Abbott&Company si autoarea cartii "Corporate Art Consulting".
Printre primele corporatii care au preluat aceasta tendinta a fost Microsoft. Nu numai ca acum are o colectie numeroasa - peste 4.000 de opere - dar gazduieste si seri de lectura sau workshop-uri pe teme culturale. In acest caz, se stie ca interesul pentru arta si educatie artistica vine de sus, chiar de la Bill Gates, un colectionar inrait.
La noi, arta corporatista este inca o nebuloasa. Foarte putini corporatisti s-au identificat pana acum cu o opera de arta si chiar mai putini au crezut de cuviinta ca o pictura in birou le va imbunatati imaginea in randul clientilor. Si, desi beneficiile artei corporatiste sunt multe - de la un mediu de lucru stimulant si educativ pentru angajati pana la imbunatatirea imaginii proiectate atat in exterior, cat si in interior a companiei -
