In a saIstorie a ideilor politice, Eveline Pisier scrie ca Herodot a intocmit o clasificare a regimurilor politice care a devenit celebra (in Istorii III) si a ramas pertinenta. Astfel, un regim oligarhic este cel in care conduce o minoritate, formata din cetateni considerati "superiori" prin nastere, avere, competenta religioasa sau militara, iar un regim democratic este cel in care conduce majoritatea, formata din poporul de tarani, de mestesugari, de comercianti, de marinari. Avem o democratie condusa de un marinar atacata de un un regim oligarhic. Asta era pana ieri. Dupa scandalul "biletului" se intelege ca avem, de fapt, doua oligarhii care se lupta pentru suprematie: cea cultivata de Calin Popescu Tariceanu si cea din jurul lui Traian Basescu. Oare? Nu cumva termenul de oligarhie a ajuns sa fie utilizat abuziv de catre adevaratii oligarhi? Contraatacul premierului Tariceanu, sustinut pe flancuri de Dan Voiculescu, de o armata de analisti si gazetari mobilizata in vremuri de razboi, a cautat sa scoata la lumina grupurile de interese din jurul Cotroceniului asociate cu oligarhia:Golden Blitz (Besciu, Vulpescu, Bittner, Cocos-Udrea) Euroconstruct (Besciu, Umbrarescu, Casuneanu) si ALRO (Stolojan). Adeptii discursului nivelator-egalizator si-au atins, partial, scopul: Basescu vorbeste? Oligarhi sunt peste tot, inclusiv in ograda sa. A rezultat, in urma unei campanii fara precedent, ca Basescu a castigat timp si puncte aruncand primul piatra, ca a furat startul in competitia de demascare a intereselor urmarite de marii oligarhi, camuflandu-si propria oligarhie. Am asistat la o prima coalizare intre trusturile lui Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu, care s-au intrecut si, uneori, si-au dat mana in a demonstra ca premierul Tariceanu ar fi victima oligarhilor de la Cotroceni. Nimic mai fals. El insusi prizonierul unui oligharh, Calin Popescu Tariceanu a cautat sa ia