# Haine ponosite, gene arse de soare si smulse de vant, saracie lucie, copii tinuti departe de scoala, tabloul Dropiei, sat din Constanta, judet european N-are preot si nici medic. Invatatorii au plecat demult, iar profesori nu au fost niciodata. Oamenii din Dropia s-au obisnuit asa... In satul dintre canale timpul are ritmul lui. Nici nu am intrat bine in sat ca cineva ne-ascute simturile: "Asculta in vale... Nu auzi nimic? Nu-i asa ca-i minunata tacerea?!". Ni se infatiseaza o lume complexa, ce alatura saraciei crunte, o liniste "minunata".Miresmele de primavara mult prea din timp sosita ne-au insotit permanent in pelerinajul spre Dropia. Auzisem de saracia de aici, dar nu ne-o puteam imagina. Din Cuza Voda faci 10 minute pana in catun. Un pic de asfalt si restul drum din calcar fin. Se termina brusc, semn ca am ajuns in satul aproape stins. Nu iese pic de fum pe cosurile inclinate de-atata amar de vreme, iar ierburile fosnesc salbatic. Ne-nfioram de atata maroniu si batem la o poarta. Pe inginerul satului, Francu, nu l-am gasit acasa. "Mergeti in sat. Acolo este", ne-ndeamna un bade mult prea din timp imbatranit. Intrebam timid, despre care sat vorbeste, caci nu zarisem decat cateva case imprastiate... Badia inalta mana spre cer si o coboara brusc, indicandu-se centrul satului... Un drum aproape forestier, strada principala, strabate paralel cu o derea ceea ce localnicii numesc centrul satucului. Cele 25 de case sunt aruncate ici-colo printre terenuri in paragina. Decaderea se vedea de departe. Dereaua imparte satul in doua parti aproape simetrice. O trecere fragila peste apa marcheaza centrul.Sat propus dezafectariiNe oprim! In cateva minute din casele ascunse intre ierburile inalte apar bastinasii. Inginerul Francu a ramas in catun pentru ca asa a vrut el. Putea sa plece, ca si ceilalti, dar aici se simte bine. Si liber! Amintirile ii napadesc pe cei cativa