Acum 80 de ani, în ianuarie 1927, un public organizat si respectuos, asa cum erau pe atunci toate societatile engleze ocazionale sau stabile, asculta prima transmisie radio a unui meci de fotbal. Trebuie sa fi fost un plictis pe cinste. N-are rost sa poetizam solemn. Prima transmisie radio a unui meci de fotbal a fost o predica riguroasa. Comentatorul nu a facut o silaba la stanga sau la dreapta ipocritei engleze regale("queen english"). Din cand în cand, de sub vocea rara a fonologului-pronuntator-comentator se auzea o injectie scurta în cifre - B3, F9 - si alte indicative premergatoare aviatiei de vanatoare si bombardament. Ideea era sa clarifici vizualizarea unui meci radiodifuzat. Programul radio sosea în casa cititorilor însotit de o foaie divizata în careuri si numerotata ca o tabla de sah. In cabina de transmisie, o a doua voce intervenea din cand în cand, precizand numeric zona în care se joaca mingea. Din fericire, obiceiul a trecut, rapus de impulsul general al societatii spre expresie lingvistica populara. Comentatorii radio au devenit rapid cu totul altceva decat s-ar fi putut crede acum 80 de ani: rapsozi si, într-un joc urmarit sistematic de lipsa de memorie si de mirajul meciului urmator, singurii cronicari cu simtul faptei isorice. In 1937, prima transmisie televizata a unui meci de fotbal anunta trecerea spre imagine, spre o epoca de mare incompetenta verbala si scriptica. Dupa 30 de ani, imaginile color ale Cupei Mondiale Mexic 1968 puneau, practic, capat erei radio. Cu pierderi enorme. Povestirea pre-Internet Inainte de a avea eroi si "momente de neuitat", un meci de fotbal are o poveste. Jocul de fotbal curge cu o fluenta si cu un înteles pe care nu îl pot egala decat evadarile solitare si miscarile de pluton ale semifondului sau complicatiile subterane si dramele ciclismului de echipa. Cu alte cuvinte, fotbalul e un joc de strategie complexa si î