"La moartea lui Eminescu, trei primi miniştri au însoţit convoiul funerar până la locul de veci. La moartea petrecută peste ţări şi ape, a celui mai mare om de cultură român din veacul XX nu l-a putut însoţi Ťdecât tăcerea, în sânul obştei saleť"... Const. Noica, Urma paşilor săi Scriitorului şi savantului i-au fost consacrate, în ultimele şapte decenii - în ţară şi în străinătate - zeci de mii de pagini. în articolul de faţă nu vom putea nici măcar să trecem în revistă capodoperele şi eşecurile exegezelor. Ne propunem să semnalăm erorile de informaţie, ignoranţa şi superficialitatea, alături de prezentarea unor citate desprinse din context, surse neindicate sau false, mărturii partizane. Există o diversitate de modalităţi şi procedee în abordarea temei. Unii despoaie arhivele, descoperind manuscrise şi documente inedite, cercetează viaţa sau opera, preferă eseistica sau erudiţia cu ample schelării în subsolul paginilor. Monografii încântătoare sau fade, teze de doctorat docte sau mimând omniscienţa, eseuri sclipitoare sau improvizate se află alături de lucrări şi compilaţii subtile sau grosolane. Atunci când dicţionarele şi enciclopediile persistă în diabolica lor ignoranţă, nu ne găsim liniştea până ce autorii nu-şi recunosc erorile. Este pentru a cincea oară când revenim asupra unor lacune informaţionale, sugerând celor în drept să analizeze observaţiile noastre şi să publice în câteva reviste de mare tiraj cu ce sunt ori nu sunt de acord. Data naşterii. Până în 1984, conform mărturiilor autorului toată lumea ştia: 9 martie 1907. Un important cercetător român, Constantin Popescu-Cadem a descoperit mai multe documente despre viaţa lui Mircea Eliade, publicându-le şi comentându-le în Revista de istorie şi teorie literară, nr. 1, ianuarie-martie 1983. Este reprodus în primul rând actul de naştere nr. 1996 din 1 martie 1907, prin care se certifică naşterea viitorului