Sper să fie doar o chestiune de timp, şi lucrurile să se lămurească, şi textele celor care, la 18 ani, ca şi dvs., să fie nu numai o acumulare stihinică de stări anormale, să nu fie numai o colecţie aiuritoare de imagini oribile puse unele sub altele. Şi mai sper ca imaginaţia celor care încep să scrie acum, să inspire încredere în cititor, să-l atragă în mod real prin linia de originalitate şi armonie şi mai puţin prin impulsul ambiţios de a şoca cu orice preţ. Cititorul constată deocamdată cât de aiurea sunt poeţii tineri, autorii tineri, şi cât de neapărat aiuritoare se dă poezia lor. Trăim într-o lume bolnavă mental şi fără reguli într-atât, încât s-o privim ca pe un nesfârşit balamuc? Trăim oare într-o lume la crepuscul, care şi-a pierdut definitiv reperele, şansele de supravieţuire şi resursele de redresare? Toată lumea pare înscrisă într-o cursă a neruşinării, într-un bombardament de stări şocante, obsesii sexuale, cu etalarea viscerelor contemplate, macabre pasteluri cu cărnuri, organe, spermă şi orgasme. Lumea normală, culturală, cu bun simţ şi gust nealterate, citeşte o vreme aceste producţii ale autodistrugerii autorilor lor, dar curând nu le mai citeşte, le abandonează, şi le ignoră în totalitate. Sunteţi, stimaţi autori, în pericolul de a rămâne fără public adevărat. în lumea bună nu veţi găsi confirmarea că ceea ce faceţi, faceţi bine. Gloria voastră tristă acoperă un perimetru de pe-acuma restrâns, care nu are cum să vă susţină numele în viitor. Tineri de vârsta dvs., artişti care se antrenează în poezia altor arte care cer un efort uriaş şi o perseverenţă ce ţine de pasiune şi exersează de mici, cu elan admirabil şi cu rezultate performante în arta lor, în muzică, în dans clasic şi modern, voci, instrumente, trupuri gimnaste şi literaţi, cu bucuria inteligentă de a se exprima pe ei înşişi în limbajul lor specific, şi într-o limbă eternă, care nu se va