Ascensiunea Ségolènei Royal este greu de explicat logic si rational. Un comentator a gasit o formula frapanta: Ségolene incarneaza "neantul stingii devenit ideal". Mai sint trei luni pina la alegerile din Franta, alegeri ce aduc o premiera absoluta: o femeie candideaza pentru functia suprema in stat. Situatia e indeajuns de neobisnuita si merita sa ne oprim putin asupra ei. Au ramas, asadar, in cursa doi principali candidati: actualul ministru de interne, Nicolas Sarkozy, din partea partidului de guvernamint, si Ségolene Royal, candidata socialistilor (celelalte candidaturi n-au nici o sansa si e greu de crezut ca se va repeta povestea cu Le Pen). Dintre cei doi, doar Nicolas Sarkozy are cu adevarat un program de guvernare, si inca unul - iarasi o premiera - de orientare liberala. Ségolene Royal continua sa pluteasca in vag in ceea ce priveste platforma politica, dar exceleaza in schimb la capitolul prezenta mediatica. Si-a construit, de mai multa vreme, un personaj pe care a reusit sa-l impuna pe scena publica si, in final, sa-si infringa rivalii - mult mai bine cotati - din partidul socialist. E un adevarat "fenomen", spun unii comentatori, dar o spun nu numaidecit la modul laudativ
Ségolène Royal (n. 1953) si- a inceput destul de ezitant cariera politica. In 1988 ajunge, surprinzator, deputata, intr-o circumscriptie din regiunea Deux-Sèvres. Prima ei declaratie politica memorabila a fost socanta. A afirmat ca iubeste cel mai mult pe lume doua persoane: pe copilul ei si pe François Mitterand. Nici un cuvint despre François Hollande, tovarasul ei de viata si tatal copiilor ei (are patru). Sprijinita de Mitterand, a avut posturi in guvern, conducind insa ministere de mai mica importanta. S-a lansat singura in campania pentru investitura, devansindu-si rivalii, pe Dominique Strauss-Kahn si pe Laurent Fabius, ca sa nu mai vorbim de François Hollande care, ca prim