Confuzie in crestere Aparitia in ultimii doi ani a mai multe volume despre Revolutia romana, sfarsitul comunismului si tranzitia care a urmat constituie un bun punct de plecare pentru o discutie mai sistematica asupra schimbarii de regim din Romania. A venit momentul ei? Nu, as spune eu, desi nu sunt istoric, deoarece anchetele procuraturii nu sunt inca finalizate si publice. Dar raspunsul editorilor pare sa fie altul. Cele doua volume alese de mine ca punct de plecare pentru aceasta discutie au fost foarte apreciate, primul in Romania, al doilea in strainatate, desi au avut si contestari. Diversi comentatori ai lor au afirmat ca aceste volume, foarte diferite intre ele, de altfel, stabilesc intr-o forma sau alta adevarul final despre evenimentele din 1989. Aceasta afirmatie este, evident, exagerata, cata vreme Legea Sigurantei Nationale din 1991 inchide impecabil si putinul adevar pe care l-ar fi continut arhivele acelor zile pentru inca cateva zeci de ani. Ce ma preocupa in discursul nostru public nu sunt insa falsele certitudini pe care le-ar fi stabilit acesti doi autori asupra unui punct sau altul, ci incertitudinea care a ajuns sa inconjoare chiar acele adevaruri care pot fi stabilite prin analiza comparativa, fara arhive, si care pareau mai clare acum 12-13 ani decat astazi. Cum definim revolutiile? Problematica unei schimbari de regim de o asemenea amploare e inevitabil complexa, dar intrebarea fundamentala este cea rezumata de mine in titlu: cat de revolutionara a fost de fapt Revolutia romana? Ea sta si la baza celor doua volume pe care le discut aici, ambii autori fiind preocupati sa discearna intre caracterul de revolutie si cel de lovitura de stat. Sa spunem de la inceput ca aveau sanse putine sa reuseasca in aceasta tentativa, dat fiind ca nu este nicaieri definit ce inseamna revolutie in nici unul din cele doua volume. Peter Siani-Davies (PSD), poate p