În mod firesc şi totodată lăudabil, cercetarea vieţii şi operei lui Panait Istrati constituie o preocupare constantă a spiritualităţii din zona plină de farmec insolit a oraşului Brăila, pe care marele nostru scriitor a nemurit-o în literatura română şi universală. Printre cei care se dăruie cu pasiune şi competenţă relevării a noi coordonate istratiene, la loc de frunte se situează şi Maria Cogălniceanu. Pe lângă intervenţiile sale publicistice şi comunicările la colocvii din ţară şi străinătate, Maria Colgălniceanu a alcătuit, în 1995, o subtanţială culegere de Maxime extrase din opera lui Panait Istrati, luminând adevărurile pe care le-a trăit, le-a gândit şi le-a împărtăşit nefericitul nostru peregrin pe meridianele lumii. Ulterior, Maria Cogălniceanu ne-a oferit volumul Panait Istrati. Tentaţia şi ghimpii libertăţii, la Editura Ex Libris din Brăila, cuprinzând studii şi eseuri care aduc puncte de vedere şi sugestii noi, bazate pe meditaţii şi concluzii personale, axate pe o problematică variată. Recent, Maria Cogălniceanu a publicat o interesantă culegere bilingvă, româno-franceză, Istrati după Istrati, la Editura Limes din Cluj-Napoca, scoţând la lumină documente inedite referitoare la permanenţa postumă a scriitorului în conştiinţa exegeţilor şi admiratorilor săi din România şi Franţa, ca şi din alte ţări, documente descoperite în Arhivele Naţionale Române. Direcţia judeţeană Brăila, traducerile în limba franceză fiind realizate de Ştefania Gârbă. Din aceste documente aflăm, de pildă, că reeditarea operei lui Panait Istrati în Franţa, într-o ediţie în 4 volume, între 1968-1970, s-a datorat, iniţial, văduvei scriitorului, Margareta Istrati, cu sprijinul lui Joseph Kessel, membru al Academiei Franceze, şi al lui Eugen Ionescu, cum relatează Roger Grenier, prestigios scriitor şi publicist francez: "Lucram la Gallimard când, în iunie 1967, Claude Gallimard a primi