E trist ca ceea ce va voi povesti s-a incadrat, pentru mine, la categoria "lucruri speciale", desi ar trebui sa fie ceva perfect normal, daca am trai intr-o lume normala.
Am fost invitat la un om bun acasa la masa. Invitatia a venit intr-un mod prietenesc, deloc formal, doar pentru ca ne intalniseram cu o zi inainte. "Daca aveti pofta, haideti sa mancam impreuna", mi-a zis prietenul meu. M-am gandit mult daca sa va relatez aceasta intamplare, pentru ca, in conditii obisnuite, ar fi trebuit sa fie ceva nu stiu daca banal, dar, in orice caz, deloc iesit din comun. Si totusi a fost, pentru mine cel putin, pentru ca am avut parte de una dintre cele mai placute dupa-amieze de mult timp incoace.
Casa prietenilor mei era pur si simplu captusita cu dragostea unuia pentru celalalt si emana bun-simt, bucurie si placerea de a primi prieteni. De-acum incolo o sa o denumesc Casa bucuriei impartasite. Am mancat o ciorba de fasole cu afumatura de casa si cu niste ceapa rosie strivita si tavalita prin sare, atat de buna ca m-am simtit in al noualea cer gastronomic. La inceput m-am delectat cu o super telemea de oi, pe care gazda cred ca a procurat-o fraudulos, prin contrabanda, avand in vedere noile dispozitii.
Apropo, guvernanti, in loc sa va bateti in biletele, aduceti-ne branza inapoi! La prietenul meu acasa, pe langa mancarea excelenta, am avut parte si de conversatie deschisa, cu umor de buna calitate, care facea sa rasune incaperile de hohote de ras sanatos.
Din pacate, ne-am dezobisnuit sa avem intalniri de familie, in care sa nu fie tema de discutie, ci doar sa ne simtim bine. Adica intalniri de ne face placere, nu de trebuie.
De asta mi s-a parut asa iesita din comun ziua aceea - oameni care ne-au primit cu caldura si prietenie, in tinuta lejera de casa, fara sa incerce sa ne ia ochii cu aranjamente ostentative. A lipsit isteria generaliza
