- Diverse - nr. 259 / 26 Ianuarie, 2007 Ultimele date, publicate de Institutul National de Statistica, atesta un lucru alarmant. Si anume, o structura a fortei de munca neadaptata la noile cerinte de dezvoltare asa cum sunt ele anuntate in Strategia post-aderare a Romaniei. Astfel, potrivit INS, distributia pe grupe de ocupatii releva ca agricultorii si lucratorii calificati in agricultura, silvicultura si pescuit reprezentau 25,8% din totalul populatiei ocupate, urmati de mestesugari si lucratori calificati in meserii de tip artizanal (16%). Repartitia populatiei ocupate pe activitati ale economiei nationale arata ca sectorul agricol concentra 31,1% din totalul persoanelor ocupate. In activitati neagricole erau ocupate 6.649 mii persoane. Or, chiar daca raportat la trimestrul III al anului trecut se inregistreaza o scadere de 2,2 puncte a numarului persoanelor ocupate in activitati agricole, ponderea ramane uriasa. Din pacate, in pofida acestei stari de fapt, iata ca, din exportatori _ ca in perioada interbelica, in care pretul mondial al cerealelor era fixat la Braila _ devenim, treptat, importatori de produse agricole. Este aceasta o anomalie, un paradox? La prima vedere, da. In realitate, in agricultura nu lucreaza atatea persoane. Aceeasi statistica releva, in raport de structura populatiei ocupate dupa statutul profesional si sectoare de activitate, ca in agricultura lucreaza doar 5,3 la suta din efectivul dat. Restul de 94,7 la suta sunt patroni, lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati. Ceea ce evidentiaza, o data in plus, sistemul agricol de subzistenta practicat in Romania. Practic, fostii salariati disponibilizati in urma repetatelor programe de restructurare industriala s-au refugiat in mediul rural, fiind in situatia de a nu mai putea ocupa un loc de munca in mediul urban. Consecinta? Una singura: faramitarea exploatatiilor agricole