Dupa ce au produs si regizat documentare si videoclipuri pentru REM, Red Hot Chili Peppers, The Smashing Pumpkins, Macy Gray, Janet Jackson sau Oasis - productiile lor obtinand doua premii Grammy, noua trofee MTV la sectiunea videoclip si un premiu Billboard la categoria Regizorul anului -, sotii Jonathan Dayton si Valerie Faris dau lovitura cu acest debut regizoral in lungmetraj (cu un scenariu al altui debutant, Michael Arndt). Construit ca un road-movie despre o familie aparent paguboasa si disfunctionala, care se cazneste sa strabata peste 1.000 de km intr-o rabla de dubita, ca sa ajunga la concursul de frumusete la care candideaza mezina de sapte ani, Little Miss Sunshine este o reconfortanta imbinare de umor copios, drama, tandrete, sarcasm, inventivitate si extraordinar optimism. Filmul demonteaza fara mila, cu umor nebunesc, negru, teribil, celebrele mecanisme de auto-imbarbatare care fac sa se vanda pe rupte cartile de self-help in America si, de acolo, deja in toata lumea. Teoria invingatorului care primeaza fara drept de apel (indiferent cate gunoaie se ascund sub covorul lui), obsesia performantei, recenta spaima in fata obezitatii cronicizate, importanta covarsitoare a fatadei... toate sunt ironizate irezistibil in aceasta comedie care contine mult mai mult decat pare. Iar scenariul lui Arndt mai reuseste ceva important: in locul surogatelor de viata, pe care le pulverizeaza sardonic, asaza autenticitatea acestei familii cu mintea deschisa, care se dovedeste invulnerabila in fata prejudecatilor. Scapatati, dezorientati, fara realizari sociale epatante, acesti antieroi intruchipeaza tocmai adevaratul spirit al familiei, care te sprijina si te accepta in ciuda neghiobiilor pe care le faci la un moment dat. E o evidenta a acestui film antisnobism, antiprostie si antiridicol, care nu-si propune sa demonstreze, sa epateze, sa concluzioneze sau sa moralize