Intrat tarziu in limbajul jurnalistic, dar beneficiind de o expansiune uriasa, termenul de "paparazzo" este cunoscut si folosit in toate limbile Pamantului.
El desemneaza acel fotoreporter care reuseste sa fotografieze personalitati (de regula din lumea mondena) in situatii neconventionale. Imaginile lui fac apoi prime pagini in revistele pentru care lucreaza (reviste-tabloid) sau sunt vandute pe sume foarte mari altor publicatii sau agentii. Li se mai spune si "hoti de imagine" si nu sunt iubiti niciunde.
Au cele mai bune aparate de fotografiat, ale caror obiective pot sa apropie de 600 de ori un cadru, sunt capabili sa fotografieze stand intr-un picior, sau in timp ce se afla pe schiuri, pe motociclete, din orice pozitie. Se catara pe garduri sau in pomi pentru a prinde o bucatica din viata ascunsa a personalitatilor. Pot sa doarma intr-o masina o noapte intreaga doar pentru a prinde o lumina aprinsa in bezna sau un machiaj dezordonat dimineata. In functie de ce reusesc sa aduca la redactie, fotografiile lor se vand pe zeci sau chiar sute de mii de dolari si pot aduce apoi un profit de milioane de dolari. De ce sunt ei atat de rentabili? Motivul, folosit adesea ca scuza pentru controversata lor meserie, este din pacate mult prea evident: pentru ca lumea exact asta vrea sa vada - ce se intampla dincolo de perdea, ce face un om sau altul dintre cei cunoscuti in intimitate.
Dupa moartea Printesei Diana, a existat in toata lumea un atac virulent la adresa paparazzilor, ei fiind acuzati ca au indus acel accident sau chiar ca au contribuit decisiv la producerea lui. Printesa nu dorea sa-si mediatizeze relatia (facuta publica tot de un paparazzo care reusise sa-i fotografieze sarutandu-se pe un iaht in Mediterana) cu iubitul sau Dodi al-Fayed care o insotise si in acea ultima seara la Paris. Fortat de paparazzii care-i urmareau de pe motocicleta, sof
