Cand intri in biserica Boteanu din Bucuresti si privesti peretele de apus al pronaosului, vezi portretul lui Mihail Riosanu si te poti eventual intreba de ce un Riosanu si nu un Boteanu?
Raspunsul vine prin consultarea cartii lui George D. Florescu, Din vechiul Bucuresti (1935), in care pomenea "colectia de acte Grigore A. Riosanu, a carui casa aproape centenara se afla inca si azi pe Str. Academiei colt cu Str. Wilson, (fosta a Vamei si in urma Vienei" (p. 48, nota 231).
Casa se gasea pe locul fostului Minister de Interne, devenit apoi sediul C.C. al P.C.R., in imediata apropiere a Legatiei austriece a carei cladire este inca in picioare pe strada Dem.I. Dobrescu, fosta Wilson. Casa Riosanu a fost demolata in 1940.
Lamuririle privitoare la legaturile moderne de rudenie din familia Riosanu pot veni chiar din albumul genealogic din 1911 al lui O.G. Lecca, privitor la neamurile boieresti din Principate. Mihail Riosanu era fiul paharnicului Atanasie Riosanu si al sotiei sale Zoe nascuta Isvoranu. O sora a lui Mihail Riosanu, Aristia, a fost casatorita cu Costache Boerescu, fratele lui Vasile Boerescu. Prenumele de "Aristia" provine de la matusa ei - sora mamei -, care a fost casatorita cu scriitorul Cezar Bolliac (potrivit monografiei lui Ovidiu Papadima).
Familia Riosanu - care avea mosie si conac la Izbiceni, langa varsarea Oltului in Dunare - s-a continuat prin copiii senatorului Alexandru Riosanu si ai Zoei nascuta Porumbaru. Cei doi frati Riosani s-au casatorit asadar cu doua surori Porumbaru. Fiul cel mare, Grigore Riosanu, este cel mentionat in nota de mai sus. Sora sa Aristia - din nou acest prenume de origine greaca! - a fost casatorita cu o ruda din familia Peretz, locuind intr-o casa cu un puternic parfum de vechi Bucuresti - aflata la coltul strazii Pitar Mos cu Strada C.A. Rosetti, casa care a fost din pacate de curand demolata.
