Abia am apucat sa ne obisnuim cu ideea ca genomul uman a fost descifrat, descris cu de-amanuntul si fixat intr-o harta pe cat de ampla, pe atat de complexa. Realizarea aceasta este de o importanta majora, si nu doar ca performanta stiintifica in sine, ci si prin perspectivele pe care le deschide cunoastera structurii si functionarii mecanismelor genetice pentru o mai eficienta interventie medicala in cazul unor boli grave si foarte grave.
Iata insa ca interesul oamenilor de stiinta s-a extins si asupra altor vietuitoare carora li se stabileste genomul. Putem, astfel, sa intrevedem un moment viitor al biologiei, cand fauna si flora terestra vor fi cunoscute nu numai dupa trasaturile fizice luate in seama pana acum, ci si dupa cele puse in lumina de niste subtile analize de laborator. O viziune "interioara" a speciilor, menita sa completeze si sa adanceasca imaginea "de suprafata" a naturii. Pentru un tablou exhaustiv este mai putin importanta ordinea in care se deruleaza cercetarile, iar prioritatile nu se stabilesc in functie de ramura pe care a urcat o specie sau alta in arborele lumii vii. Cu o exceptie totusi: cunoasterea sub aspect genetic a omului se impunea, fara indoiala, ca o urgenta absoluta. Dar rezultate interesante apar, pe traseu, si in cazul unor animale mai putin evoluate.
Un melc marin, din categoria celor fara cochilie, limaxul Aplysia, e inconjurat si el cu destula rabdare de atentia cercetatorilor, preocupati sa studieze cele vreo zece mii de gene raspunzatoare de viata si activitatea acestui nevertebrat in aparenta banal. Odata descifrat, genomul sau umple, de asemenea, un compartiment al cunoasterii generale, insa unele descoperiri realizate la Universitatea Columbia din New York si in Laboratorul de Biostiinta Marina Whitney al Universitatii Florida il transforma in purtatorul unor "chei" folosibile in tratamentul dezordinilor cerebr
