PSD a intrat, in sfarsit, in opozitie. Pana acum nu prea a reusit sa o faca, deoarece Basescu s-a ocupat de treaba asta. Nici la putere, nici in opozitie, social-democratii nu au fost in stare decat sa stea in tribune comentand jocul presarat cu faulturi dure din interiorul coalitiei. Si nici macar comentariile n-au fost prea inspirate, in multe ocazii Geoana trebuind mai degraba sa manance seminte decat sa foloseasca cam aceleasi discuri de vinil, care in doi ani s-au uzat mai mult decat placile cu Jean Moscopol din perioada interbelica.
Acum Geoana si Iliescu au speculat momentul in mod inteligent pentru a lansa proiectul suspendarii. Gest cu atat mai oportun cu cat vizeaza scoaterea din joc a opozantului de serviciu al Guvernului. In fond, nu poti spera sa ajungi din nou la putere daca nici macar in opozitie nu reusesti sa fii. Prin suspendare, PSD ar putea determina reintoarcerea la vechile reguli ale jocului politic, bulversate de presedinte in ultimii doi ani, reintoarcere din care nu are decat de castigat.
Faptul ca Geoana si compania a mobilizat intreaga opozitie in jurul sau pentru o procedura fara precedent in istoria politica a Romaniei va da un semnal clar electoratului de stanga, cuprins de abulie in urma esecului din 2004. Pentru a fi din nou privit ca principal adversar al Guvernului, PSD mai are nevoie doar de un esec la limita al procedurii de suspendare in Parlament.
Un succes al acesteia ar putea fi catastrofal. Dincolo de aparentul paradox, liderii PSD ar trebui sa tina seama de avertismentul lui Emil Boc. Daca se va ajunge la referendum, sansele ca Basescu sa fie demis prin plebiscit sunt reduse, iar reintoarcerea la Cotroceni a marinarului se va lasa cu represalii. Scandalul biletului l-a uzat pe presedinte mai mult decat pe Tariceanu. Popularitatea sa va fi si mai mult sifonata in cazul in care va trebui sa se prezinte in Parl
