Volumul lui Sorin Adam Matei, Boierii mintii (Editura Compania, 2004), a facut destule valuri in lumea noastra literara. O postura convenabila pentru un debutant, dar atinsa mai degraba prin tinta vizibila a unuia dintre cele noua eseuri, decat prin meritele intelectuale ale cartii in ansamblul ei.
Textul plasat la inceputul volumului, Secretul sanatatii sociale, a impartit "lumea buna" in doua tabere (noicieni vs postmoderni, conservatori vs liberali, anticomunisti din intelighentia autohtona vs stangisti scoliti in universitatile americane), reprezentand, in fond, un carlig de autopromovare. Doctor in stiintele comunicarii, tanarul autor alegea o figura de mare vizibilitate pe scena publica romaneasca si-i arunca in obraz tot "vitrionul" disponibil, adica un concentrat de idei si opinii alternative. H.-R. Patapievici ar fi produsul unui grup de prestigiu, inchis, o casta ce domina piata autohtona de idei si ai carei componenti se supun unor ritualuri de initiere, precum altadata paltinisenii. Textul lui Sorin Adam Matei mi s-a parut insa gafait, rau construit si scris. Autorul l-ar fi putut contesta la un nivel de adancime pe H.-R. Patapievici, citindu-i atent cartile si trecandu-le prin filtrul unei gandiri originale. In loc de aceasta atitudine critica, el a ales informarea de pe internet, surf-ul pe cartile scriitorului si scurtatura scandalului de presa.
La o privire mai atenta, observam ca Lucian Boia, cu demersul sau constant demitizant, si Pierre Bourdieu, cu bine cunoscutele analize "la rece" ale campului productiei culturale, functioneaza ca modele intelectuale si stimuli in critica lui Sorin Adam Matei. Intreaga teorie a transferului de capital simbolic, cu variatele consacrari ale valorii, este calchiata dupa Bourdieu; si amendabila prin aceea ca eseistul se extrage cu gratie din sfera pe care o diseca. Numai altii au interese materiale, culp
