Dervent este un deal aflat pe malul bulgar al Dunarii, nu departe de Silistra. Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Ostrov si Galita, cele mai importante comune din hotarul dinspre est al Silistrei, au fost atribuite romanilor, desi acestia, practic, se numarau in zona doar cu zecile.
A fost totusi o politica chibzuita a autoritatilor comuniste: satele, golite de bulgarii refugiati in propria tara, au fost repopulate cu familii de tineri improprietariti in urma reformei agrare a lui Petru Groza. In majoritate, acestia proveneau din Prahova, Arges si Dambovita, din zone de coline, in care terenurile agricole arabile nu ajungeau pentru toata lumea. Dervent a luat astfel un alt chip decat acela pe care poetul Vasile Voiculescu il imaginase pentru eroul sau Zahei.
S-au schimbat si s-au imputinat multe. Mai ales vechea manastire si izvorul ei tamaduitor, spre care s-a indreptat in calatoria sa de o viata orbul cel patimas inchipuit de Voiculescu, isi pierduse taina. O lume noua intrase in aceste parti, altfel binecuvantate de Dumnezeu cu toate cele ce se cuveneau pamantului; dar nu si de catre oameni. Vremurile s-au schimbat curand si pentru obstea calugarilor de aici. La 31 ianuarie 1958, se hotarase de fapt lichidarea vietii monahale din Romania. Si nu pentru pricini precum acea erezie petrecuta pe atunci undeva prin colturile sarace si mistice ale Moldovei, ci fiindca oamenii trebuia sa intre in "ritmul nou" al vietii socialiste. Or, in lumea aceea, faptul de a crede in unul Dumnezeu si nu in litera partidului era privit de autoritati drept un pacat, cu atat mai mare fiind deci acela de a-ti dedica intreaga viata rugaciunilor.
Lichidarea manastirilor a fost foarte bine planificata, iar operatiunea s-a desfasurat sub controlul direct al Securitatii. Un raport din 1958, care privea chiar inchiderea lacasurilor de rugaciune din Dobrogea, st
