Dacă e adevărat ce spune Ioana Pârvulescu în Alfabetul doamnelor, anume că aşa cum haina face pe om şi numele poate "crea" o femeie, atunci erotica lui Leonid Dimov se adaptează perfect ideii. O ştie chiar el, o vede prin ochii "magiştrilor" urcaţi pe papainoage, într-o înaltă sală gotică: "Cît li se pare de ardentă / Litera numelor de fete; / Egrete din insuli de mentă, / Isolda, Pentesileea, Grete..." Născut la Ismail, la 11 ianuarie 1926 şi trecut dincolo de hotarul lui "habar n-am" cu douăzeci de ani în urmă, L. Dimov încîntă încă prin "sărbătorile de gală" ale unui limbaj livresc ce înşiră pictograme ("la mijloc între desen şi scriere") lucrate pe materialul atît de inconsistent şi diafan al visului. Simţindu-se în largul său voyerist într-un ambient proustian, Á l'ombre des jeunes filles en fleur, Dimov nu trece nici el cu vederea farmecul tinereţii fără bătrîneţe. Într-un poem intitulat Ospeţie, un personaj aflat "într-o dimineaţă cu ceai şi papuci" se trezeşte cu o turmă de fete "sulugece de paşale şi mameluci" care îi bat grăbite la uşă. "Fetele veneau dinspre sud, din Corint, / Trecuseră Dunărea pe biciclete de argint". Dar anii trec şi bărbatul începe să simtă vîrsta, iar amanta lui cea tînără îşi face un rost în viaţă apoi, firesc, îmbătrîneşte la rîndu-i şi moare. "Numai fetele, fecioare şi iubeţe, / rămîneau la fel. Pîrîiau de tinereţe". Într-un final, aşa cum au venit vor şi pleca: "Furişate în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă dezvelite". Ochiul avid de frăgezimi răzbate "prin curţi şi văzdoage" unde priveşte "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este şi "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept cap de serie pentru copile şi copiliţe, "fete înfiorate de aripi de zburători". Din această speţ