Din ce în ce ai multe cărţi vechi, care nu mai intră sub incidenţa legii drepturilor de autor, încep să fie scanate şi depozitate pe Internet. Se realizează astfel, treptat, visul celor care sperau ca tehnologia digitală să dea acces nu numai la cataloagele bibliotecilor, ci şi la conţinutul cărţilor pe care acestea le cuprind. E contrazis astfel în mod drastic pesimismul celor care pun în opoziţie cartea şi Internetul: acesta din urmă devine, tot mai mult şi un spaţiu de conservare şi de circulaţie al cărţilor. I se oferă cititorului plăcerea de a consulta şi de a avea la îndemînă ediţii rare, manuscrise, pe care poate că nu le-ar fi putut citi altfel decît călătorind în alt oraş, cerînd accesul special la fondul vechi al unei biblioteci (cu riscul de a afla, de pildă, că nu îi e permisă fotocopierea). Datele materiale ale plăcerii lecturii - pipăitul şi mirosul, îmbibarea de atmosferă istorică - se pierd întrucîtva (nu total: cărţile fotografiate le evocă, cu puţină imaginaţie), dar ele contează mult mai puţin decît avantajul accesului imediat la text. Trecerea cărţilor în format electronic e totuşi mai lentă decît îşi imaginau unii: e nevoie de multă muncă omenească, de scanarea pagină cu pagină a volumelor existente. Transpunerea în format de text presupune, pe lîngă scanare, şi corectare atentă - de aceea e mai rară. Dacă textele rămîn fotografiate, cineva le poate doar citi şi răsfoi; dacă sînt transpuse în text, îi este mai uşor cercetătorului să caute în ele cuvinte şi (dacă programul nu le protejează) să copieze citate. Voi prezenta în continuare cîteva texte - utile pentru cunoaşterea istoriei limbii române - pe care cititorul le poate găsi şi descărca gratuit, pentru a le păstra în propria bibliotecă digitală. E remarcabil faptul că existenţa unor texte se datorează nu doar iniţiativelor româneşti (proiectul Classica de la Universitatea Bucureşti, manuscri