Va place seria Bond, mai ales filmele vechi ale seriei? Atunci trebuie sa mergeti la "OSS 117: Le Caire, nid d'espions"/"OSS 117: Cairo, Cuibul spionilor". Nu va place seria Bond si vreti sa faceti haz de ea? Atunci acelasi "OSS" si acelasi indicativ sunt cea mai buna solutie.
Daca in anii '70 Peter Sellers facea haz de toti barbatii imbracati la patru ace care omorau cu o mana bande de raufacatori, iar cu cealalta seduceau haremuri de femei fatale, filmul lui Michel Hazanavicious (prima oara am citit fara al doilea "a") reinventeaza agentul secret in aceasta parodie a filmului de spionaj si-l aduce in mileniul III, lasandu-i in acelasi timp parfumul anilor '50. Pana la urma si regizorul recunoaste: "OSS 117 este un pic de Sean Connery si multa prostie". Si cine este OSS 117? Nu-i stiti numele (ca sa parafrazam melodia de pe genericul ultimului Bond, adica inspirata si vag-aroganta "You know my name" a lui Chris Cornell), desi omul, inainte de a-si zdrobi adversarii pe marele ecran, a facut cariera de agent unu-unu in nici mai mult nici mai putin de 256 de romane. Autorul este francezul Jean Bruce, care si-a scris prima cartulie despre "117... OSS 117" cu patru ani inainte de prima aparitie a domnului "Bond... James Bond" al britanicului Ian Fleming.
In "Cairo - Cuibul spionilor", OSS (Office of Strategic Servicies, adica) 117 este Hubert Bonisseur de La Bath (Jean Dujardin), un agent francez trimis la Cairo, in anii '50, din cauza haosului "spionistic" care pusese stapanire pe capitala Egiptului. Alaturi de doua OSS-girls, una nu prea buna, alta nu prea rea, Hubert trebuie sa rezolve anarhia din Cairo folosindu-se de neinteresanta sa acoperire de crescator de pui. Avand de-a face cu rai de toate natiile si copiindu-i miscarile lui Sean Connery, OSS 117 isi rezolva cazul cu ajutorul coincidentelor, al quiproquourilor, al ratarilor de tot felul si-al unui
