Episodul 1. Z-one
Am cunoscut-o joi sau vineri. Dupa calendarul meu de atunci, era joi sau vineri. Ca si atunci cand este zi sau noapte pentru ca oricum nu faci nimic. Si este weekend-ul sau urmeaza sa fie. Aveam ceva emotii... Pentru ca era celebra. Adica era vedeta. N-as putea spune ca-mi dorisem cumva inainte s-o cunosc, dar, acum, daca tot urma s-o cunosc, aveam emotii. In seara aceea, mi-am dat seama ca o femeie celebra devine barbat pentru o alta femeie!
Trebuia sa vina la mine in vizita. Evident, urma sa o aduca si sa mi-o prezinte cineva. Nu putea sa vina singura, din moment ce nu ne cunosteam.
Ora era stabilita: 20.00, la mine. De ce urma sa ne cunoastem? Habar n-am, noi doua nu aveam vreun motiv! Asa hotarase cea de-a treia persoana, care nici ea nu avea vreun motiv. Mai mult, cea de-a treia persoana, tot femeie, spera sa fim foarte incantate una de alta. Pentru ca, pretindea ea, semanam in foarte multe privinte... Oamenii au meteahna sa-i aduca in aceleasi spatii pe aceia care, dupa credinta lor, se aseamana. Evident, daca ar tine cineva seama de evidentele nefericite conform carora prea multi oameni asemanatori stau laolalta, lucrul acesta nu s-ar mai intampla. Ma rog, era joi sau vineri seara, doua femei urmau sa ma viziteze, una era vedeta, n-o cunosteam, iar cea pe care-o cunosteam urma sa mi-o prezinte, motiv pentru care mi-o aducea in vizita. Stiam ca este frumoasa, o vazusem in repetate randuri la televizor; din nu stiu ce motiv, voiam sa fiu si eu frumoasa! Toata ziua am vrut asta, numai ca n-am facut nimic. Remarcasem, tot la televizor, ca are o dictie foarte buna. Eu nu am o dictie foarte buna, pentru ca vorbesc oarecum din varful limbii, dar nu-si da nimeni seama de asta, pentru ca am invatat intr-o vreme bine cuvintele si-mi vine usor sa le rostesc, desi vorbesc oarecum in varful limbii, precum si mananc. Ma rog, cum
