Semnatarul prezentarii, care se erijeaza in critic literar, nu stie ca vulgaritatea poate fi identificata si in frumusetea ieftina.
Este o mare diferenta intre prezentarile unor carti (tiparite de obicei pe ultima coperta) si continutul acestor carti. Afara e vopsit gardu', dar inauntru nu e leopardu'. Iata ce scrie pe ultima coperta a volumului de versuri Pasarea din tample de Bogdan Nicolae Groza (Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2007): "Versurile isi pastreaza prospetimea, iar unele aduc un prinos de energie, o bogatie de sanatate, sunt un izvor de reintinerire sufleteasca, decupate parca dintr-un decor anume, unde freamatul cuvintelor infloresc (!) versuri" (Maria Prochipiuc). Si iata cum suna versurile: "in fiecare week-end m-apuca cele mai abominabile/ colici abdominale/ medicul de familie imi spune ca e din cauza/ alimentatiei proaste si neregulate.";
"Ametite, ploile/ urineaza fara nici o jena/ de cateva ore bune.";
"Norii,/ bolnavi de tuberculoza,/ expectorau din plamanii lor/ numai saliva acida/ peste un oras apatic,/ poluat cu plumb si gaze de esapament."
Ciudata prospetime! Bizar prinos de energie! Stranie reintinerire sufleteasca! Nu ne ramane decat sa credem ca Maria Prochipiuc se gandea la Nicolae Labis cand a scris prezentarea sau ca... este pur si simplu indragostita de autor.
La fel de entuziasta este prezentarea pe care i-o face Andrei Milca lui Gelu Nicolae Ionescu, autorul volumului de versuri 111 fotografii poetice (Bucuresti, Ed. Semne, 2006):
"Intorcandu-se la armele vechi ale Poeziei, la clasici, la metafora, el nu cade in ispita celorlalti de a practica o poezie vulgara, de consum".
Ba da, tocmai asta face Gelu Nicolae Ionescu, practica o poezie vulgara, de consum, dar aceasta nu inseamna ca foloseste expresii licentioase. Semnatarul prezentarii, care se erijeaza in critic literar, nu stie ca vulgaritate
