Batrana din Prajesti(Foto: Gazeta de Bacau)
Patima pentru motoare i-a intrat in suflet in urma cu mai bine de zece ani. Din momentul in care s-a urcat prima data pe un motoscuter.
Copilaria amara a facut-o ambitioasa. Maria Bolog din comuna Prajesti e un argint viu care nu are astimpar o clipa in zi. La aproape sase decenii de viata emana o energie demna de invidiat. Sufletul ei tinar si vivace si bate virsta din buletin. Sportul preferat al Mariei Bolog a ramas munca. Si placerea de a conduce motoreta.
Ca nu e o gluma o demonstreaza si apetitul motociclistei pentru emisiunile adresate impatimitilor de motoare. Cunoaste detalii tehnice si tot felul de amanunte specifice.
“Pot sa cad, eu tot cu motoreta merg...”
Totul a inceput prin ’94, cind un fecior i-a adus din Italia o motoreta. Nu mersese niciodata pe roti, nici macar pe bicicleta. Dar nu a avut nici cea mai mica teama de motorul din fata ei. La inceput l-a privit ca pe un mijloc eficient de transport. Nu consuma mai nimic si ii si usura deplasarile la comuna. Ca la orice inceput s-a poticnit, insa acum nu mai are nicio problema cu motorul.
“Un baiat al meu m-a urcat prima data pe el si mi-a spus cum se face. Eu am fost atenta la fiecare cuvint al lui. Cind a vazut cu ce viteza plec a strigat in urma mea: «Valeu! O gasim pe mamica in ripa la CAP»”, si-a amintit femeia primul contact cu motorul. Nu a ajuns cu el in ripa de la “ceapeu”, dar la un moment dat, un dimb i-a venit de hac.
“M-am lovit de un dimb si m-am rasturnat cu tot cu motoreta. M-am urcat repede inapoi, mi-am adus aminte tot ce m-a invatat baiatul si am tot dat la cheie pina a pornit. M-am intors acasa fara nici o problema. Dar nu am zis nimica la ai mei, ca sa nu rida careva de mine”, a povestit cu un zimbe
