Presedintele joaca. Joaca in picioare mai toate institutiile fundamentale ale democratiei.
Dupa ce a terminat de terfelit presa - angro si la bucata -, dupa ce a tras pana la rupere de robele procurorilor si judecatorilor - incompetenti, corupti si manipulati politic - si dupa ce a zgaltait Palatul Victoria mai tare decat cutremurul din '77, Traian Basescu s-ar fi putut odihni, in al treilea an al mandatului sau de terminator.
Cu Biserica si Armata n-avea rost sa se ia la tranta, ca doar are respect pentru uniformele de orice culoare, iar Parlamentul e atat de jos in credibilitate incat risca o recidiva dureroasa aplecandu-se sa-l infunde si mai mult.
Dar nu, seful statului nu poate sa aiba tihna. El lucreaza la discreditarea ultimei institutii ramase, cat de cat, neatinsa: institutia prezidentiala.
Traian Basescu este socotit de multi primul presedinte care a dezinhibat relatia poporului cu alesul lui. Daca Emil Constantinescu s-a laudat in campanie (dupa care a uitat, intrat in mandat) ca primele sale masuri, dupa ce va fi ales, vor fi desfiintarea SPP si demolarea gardului din jurul Palatului Cotroceni, Basescu chiar a sarit gardul, direct in strada, inseland vigilenta SPP.
S-a topit printre oameni. A intrat in carciumi de cartier, a sorbit ciorba cu zgomot, a dansat geamparale plesnind cu palma in podea, s-a urcat la volan dupa ore de nesomn si sprit, a hahait cu capul dat pe spate, s-a luptat cu nodul de la cravata ca orice proletar nevoit sa se imbrace la costum cand il taraste nevasta la o nunta...
"Aproape de oameni, impreuna cu ei", sloganul pesederist al campaniei lui Ion Iliescu, s-a implinit sub domnia lui Traian Basescu.
Atat de mult s-a dezinhibat poporul, incat a ajuns sa-i puna coarne presedintelui Romaniei pe patinoar (va amintiti secventa din Cismigiu, din ziua de Crac
