Titus Ceia Ar fi interesant sa putem cumva, nu stiu cum, sa aflam ante factum consecintele in timp ale cuvintelor aruncate mai mult sau mai putin intamplator pe piata media. Pana la urma, aici e bataia pestelui. Bineinteles, conteaza si greutatea de moment, dar pana la urma cea mai importanta ramane durabilitatea. Pana cand doar se fezandeaza produsul. De cand incepe sa duhneasca insuportabil a hoit.

Sigur, asta e treaba in politica mare. Politica cea cu vorbele si biletelele rasunatoare, politica cu personajele intrate din ce in ce mai mult in folclorul oral. Politica inzestrata cu spadele care, bine manuite, pot despica chiar si un cal imbracat in armura. Pe langa politica mare insa, in mod obligatoriu si crud in aceeasi masura, categoria care primeste loviturile cele mai parsive, cele mai dureroase si cele mai greu de evitat este cea a micilor pacatosi de conjunctura intrati in gura lumii. Pentru dansii, harta stapanilor inseamna timpul belelelor. Micul functionar pedist cu sef penelist, modesta proiectie la baza edificiului ANAF sau AVAS spre exemplu, risca permanent s-o ia in freza. Chiar daca stranuta. Desigur, se pot schimba coordonatele, se inlocuieste pedist cu penelist si penelist cu pedist. Tot functioneaza. Aia sus, ailalti jos. Conteaza cine are in mana pliciul de starpit muste. Ca in toate timpurile, cel mai putin conteaza mustele.

Tot acest valmasag, pe o jumatate imund si pe cealalta hilar, a inceput odata cu mileniul. In precedenta guvernare. Pe vremea cand Iliescu si Nastase se vanau reciproc. Astazi, lucrurile prind din clipa in clipa noi contururi. Exista o mobilitate greu de conceput, chiar si cand stai cu picioarele in apa rece. Rezultatul tinde la o afirmare de-a dreptul artistica. Oare cum si-ar fi permis un colonel oarecare sa-i atraga atentia lui Iliescu in privinta fostilor securisti infiltrati in SPP? Iliescu insu