De aproape 12 ani există o lege în România care nu se respectă - asta n-ar fi o noutate, ştim bine. Dar Legea depozitului legal impune dreptul şi obligaţia noastră la memoria De aproape 12 ani există o lege în România care nu se respectă - asta n-ar fi o noutate, ştim bine. Dar Legea depozitului legal impune dreptul şi obligaţia noastră la memoria naţională... Incredibil, în loc să-şi dorească să ajungă pe rafturile marilor biblioteci din ţară (şi, uneori, chiar din străinătate), editorii, laolaltă cu autorii, fac dovada bolii numite indiferenţă. Unii nu cunosc legea prin care sunt obligaţi să trimită un număr de exemplare din tot ceea ce tipăresc către Biblioteca Naţională a României. Alţii îşi manifestă ostentativ dezinteresul. Culmea este că, deşi legea este imperfectă, nu am auzit vreodată nici funcţionari ai Bibliotecii Naţionale care să-şi manifeste public nemulţumirea. Toată lumea tace. Consecinţa este că, dacă veţi merge la una din bibliotecile din ţară care beneficiază de efectele acestei legi, adică ar trebui să deţină absolut TOT ceea ce înseamnă carte şi revistă ori CD-uri apărute în România, veţi descoperi imense goluri. Goluri care nu se vor mai putea astupa vreodată. Exceptând producţia marilor edituri care înţeleg (parţial) să respecte legea, dacă ajungi în provincie, vei descoperi pe tarabe cărţi apărute la edituri de care nu a auzit nimeni vreodată şi pe care nici nu le vei găsi în biblioteci. Lasă că unele nu au nici ISBN, nu mai vorbim de descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale. Da, legea este incompletă, nimeni nu poate aplica amenzi, iar acestea sunt jenant de mici. Dar nimeni dintre autorităţi nu se autosesizează. Este drept, unele producţii au o calitate îndoielnică. Dar legea este lege şi trebuie spectată. Peste ani - producţiile acestea vor putea fi o mărturie în plus a istoriei pe care o trăim. În legătură cu indi