Dintre cele peste 20 de cinematografe din Bucuresti, aflate in reteaua RADEF, doar sase mai sint functionale. In provincie, situatia e si mai grava.
Cinematografele de stat sint pe cale de disparitie. Cele mai multe sali din Capitala sint inchiriate unor agenti comerciali si functioneaza pe post de circiumi si cazinouri. Foarte rare sint cazurile in care salile inchiriate au pastrat obiectul de activitate initial.
Florile cu care nu se face primavara sint cinematograful Cotroceni, prima sala de cinema deparazitata si pe deplin transformata dupa ’90, si cinematograful Luceafarul, complet reamenajat si rebranduit de chiriasii de la MediaPro. Cele mai multe cinematografe sint insa pur si simplu inchise si lasate parca cu buna stiinta sa se degradeze.
Gica Popescu, in carti pentru Favorit
Cinematograful Favorit din Drumul Taberei, de pilda, cea mai mare sala de cinema din Bucuresti, sta inchis de mai bine de doi ani. Alaturi e un mall elegant, iar discrepanta dintre cladirea cenusie aflata in proprietatea statului si sclipiciul capitalist este extrem de mare. Nimeni nu stie de ce s-a inchis cinematograful, singurul din acel cartier.
Portarul ne spune ca se asteapta vinzarea lui si ca viitorul proprietar, zice el, se cunoaste deja. Bursa zvonurilor il da ca potential cumparator pe Gica Popescu, ex-fotbalistul vrind sa transforme cinematograful Favorit in sala de fitness.
In buricul tirgului, pe Bulevardul Elisabeta, sint nu mai putin de sase cinematografe: Bulevard, Bucuresti, Capitol, Festival, Lumina si Corso.
Patru dintre ele sint inchise, unul este numai bun de vizionat in el filme de groaza, in pretul biletului intrind mirosurile pestilentiale si sobolanii ce umbla in voie printre picioarele spectatorilor rataciti, singurul cu adevarat cochet si elegant fiind Corso. Motivul pentru care
